COMUNICAT

Despre Sindicatele Polițiștilor

După ‘89, România a început să-şi trăiască democraţia. Aşa cum ştia ea! Cu cocoaşa vechii moşteniri, cu aceiaşi tovarăşi, pe aceleaşi scaune, pe acelaşi sistem redenumit ... democratic, dar trăit profund comunist la nivel de individ.

Respectând reţeta, fiecare instituţie a eşuat lamentabil spre prosperitatea  activiştilor deghizaţi  în capitalişti.

Miliţiei i-au pus “tichie nouă” şi au botezat- o Poliţie - Poliţia  Română.

Occidentul s-a uitat spre Poliţia Română şi a spus că într-o democraţie, ca membru al marii familii europene, Poliţia va fi demilitarizată şi cineva trebuie să apere drepturile poliţiştilor. Şi aşa s-a născut Corpul Național al Polițiștilor moşit de aceiaşi activişti... democraţi! Peste noapte, băieţii deştepţi cu multe stele pe umeri şi cu banii C.N.P.- ului în buzunar, au  ,,pus-o” de un sindicat mare al poliţiştilor.

Cine putea să conducă ,,mai bine” noile organizaţii decât nişte foști șefi profesionali transformați în slugi obediente ale noului sistem?!

Disciplinate şi calice şi-au dat mâna cu şefii M.A.I. şi au negociat  soarta poliţiştilor pe care, fără scrupule, i-au condamnat la condiții de mizerie.

Priveşti un poliţist pe stradă şi vezi că alianţa dintre ,,marele sindicat” şi putere este mai vie ca niciodată, chiar dacă liderul pozează în mare apărător al poliţiştilor ... la televizor și toatea astea, pe banii poliţiştilor!!!

Lupta pentru bani şi putere s-a ascuţit şi taie prin instrumentul financiar al M.A.I. care deduce cotizaţia poliţiştilor, pe cât posibil, doar pentru marele sindicat supus puterii,  încălcând astfel  legile şi convenţiile internaţionale privind drepturile sindicale.

Agenţii de poliţie, baza  piramidei M.A.I. ignoraţi de marele sindicat au fost victimele acestor sforării.

Din nevoia de a se apară de abuzuri şi de a-şi câştigă drepturile, o mâna de agenţi de poliţie, cu bani din buzunarul lor, au pus bazele Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie.

Chiar de la înfiinţarea primului Birou Teritorial în Moineşti-Bacău, la comanda ,,sistemului”, în presa centrală a şi început atacul la adresa liderului S.N.A.P. de la acea vreme şi a familiei sale, pentru că adevărată mişcare sindicală trebuia sufocată din faşă.

Din păcate pentru sistem, obiectivele şi realizările S.N.A.P au însemnat cecul în alb pentru cei 15.000 de membri cât numără organizaţia astăzi.

Tinerii poliţişti să afle de la colegii cu experiență care au funcţionat după vechile Legi şi Ordine M.A.I. ce înseamnă câştigarea de către S.N.A.P. a următoarelor drepturi:

• Să nu mai vină cu cel puţin o jumătate de ora la serviciu înainte pentru a participa la instructaj şi să plece acasă la o ora după terminarea programului de lucru;
• Părăsirea garnizoanei să se facă fără raport şi aprobarea şefului polițistul putând acum să circule în tot spaţiul european fără raport şi aprobare;
• Poliţistul are acum, pauză 20 minute la 8 ore de lucru, fapt neacceptat în trecut;
• Sporul salarial pentru lucrul în zilele de sâmbătă/ duminică şi sărbători legale;
• Cea mai bună lege a pensiilor militare care a existat vreodată și de care beneficiaza polițiștii.

S.N.A.P., prin liderii pe care i-a avut şi îi are, în lupta pentru membrii săi, într-un sistem bolnav şi pervers, a rămas corect și onest în relația cu angajatorul, cu structura D.I.P.I., cu politicienii şi aşa va rămâne și pe viitor.

În primii doi ani de existenţă, S.N.A.P. a reușit să-i convingă pe specialiştii din Ministerul Afacerilor Interne, I.G.P.R. și Frontieră că nu ne mai pot minţi nici pe noi și implicit nici pe polițiști.

Din păcate, politicienii împreună cu ,,mai marii” care au condus destinele Poliţiei Române, prin tot felul de numiri de şefi incompetenţi şi şantajabili au slăbit autoritatea şi demnitatea politistului.

Trebuie să mai recunoaştem, de vrem sau nu vrem, că ,,actorii” din justiţe nu ar fi putut să fabrice dosare politice, să terorizeze familii întregi şi să bage oameni nevinovaţi la puşcărie, fără ajutorul unor ,,pioni” din poliţie.

Poliţistul trebuie să-şi exercite atribuţiile fără teamă! Profesionalizarea poliţistului trebuie să se producă la toate nivelurile, nu ca până acum, când frica il guvernează pe poliţist, în raport cu superiorul său. Modelul de supunere prezentat chiar în şedinţele de la nivel central, organizate cu şefi din subordine, este atunci când unul dintre aceştia aduce în discuție o problema reală, iar ,,șeful ăl mare” i-o retează scurt, replica sa fiind: ,,Taci şi vii la mine în birou singur, să vorbim!”.

Chiar dacă trăim vremuri noi, metehnele sunt aceleaşi ca pe vremea tovarăşilor activişti, S.N.A.P. a început lupta pe principii rezultate din nevoile poliţiştilor şi nu se va opri, indiferent de ce presiuni se pun asupra liderilor sau orice încercare a ,,lupilor tineri” de a-şi clădi celebritatea prin denigrarea Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie.

Biroul Executiv Central

”Uniti vom fi puternici!”