Sindicatul National al Agentilor de Politie
Home Comunicate Viziune SNAP Obiective SNAP Organe de conducere Acte normative Abuzuri Adeziune Contact
AFILIAT LA FEDERATIA SINDICATELOR DEMOCRATICE A POLITISTILOR DIN ROMANIA
"ALEXANDRU IOAN CUZA"
DIN CADRUL BLOCULUI NATIONAL SINDICAL

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

comunicate
 
O poveste adevarata....un sistem putred si corupt!   |  08-10-2012

Cum a început totul…. ca o cursă pentru un viitor mai bun, o competiţie între nişte copii cu idealuri mareţe; primul contact cu principiul PCR (pile, relaţii, cunoştinţe) fiind şocant, după care a urmat întrebarea firească: “chiar şi aici în domeniul în care legea se aplică ?!”, însă am învaţat repede lecţia: "Legea este o barieră peste care sar dulăii, pe sub care trec căţeii şi în faţa căreia se opresc numai boii".  În urma evaluarilor ce au urmat, mulţi s-au oprit la barieră, cei care aveau ceva în cap au trecut pe sub, însă au fost şi “dulăi bine antrenaţi” pentru care aceste examene au fost ca un joc de cărţi (ei având cartea norocoasă în mânecă).

***

Am fost repartizaţi pe clase, am fost echipaţi şi instruiţi. Au urmat la scurt timp cursurile menite să ne călească, să ne pregatească pentru lupta cu nedreptatea, însă diferenţa dintre aspectele studiate şi  “ adevarul din teren ” era majoră, ca intre ideal şi realitate.

Pe timpul şcolarizării, în care am dormit pe paturi din fier (câte 7-8 în cameră), în care am spalat de la veselă la toalete, în care am mers chiar şi la cules de porumb în camp (ca în vremurile apuse), în care mesele servite la cantină erau niste resturi, ne-am pregătit pentru ce va urma, învăţând aici şi noţiunea de “mâini lungi”, căci unor colegi începuseră să li se lungească mâinile pentru o nota mare.

În urma repartizării pe profile, într-o sala de clasă, adunaţi de prin toate colţurile ţării, doi copii de 21 ani, unul din vest, unul din est, s-au cunoscut, s-au placut, iar după trei luni de zile erau deja căsătoriţi (eu care nu mă vedeam căsătorită până la 30 ani!!!).

Au urmat doi ani de militărie împletită cu perioade de practica în teren în care am     “ aflat ” stupefiaţi că infractorul nu se predă singur şi nu-şi povesteşte fapta de bunăvoie, aşa cum învaţasem la şcoală. Tot respectul pentru profesorii care au ştiut să îmbine speţele din teren cu teoria, şi toată dizgraţia pentru cei care favorizau puii de beizadea şi cărătorii !

Au urmat examenele finale, după care… repartizarea în teritoriu, care bineînţeles s-a făcut după principiul “lungă-i pila şi armata” şi bineînţeles că noi, aştia mici, mergem la ţară, că acolo te căleşti.

***

 Am fost repartizaţi la două posturi de politie, la o distanţă de 30 km unul de celalalt. Şi aşa am început munca, uşor, uşor, aceasta devenind o prioritate în faţa familiei, că nu aveam dreptul la navetă. Am învăţat acum şi noţiunea de “ protejat ”, în definiţie liberă: o persoană care presta favoruri pentru şefulde post; protejatul fiind absolvit de răspundere penală, contravenţionala, datorită acestui statut.

După luni de insistenţe la diferite uşi, şefii s-au gândit să ne facă o surpriza şi să ne mute împreună la acelaşi post de poliţie. Acum începe “ distracţia ” în sistem. Noi, fiind cei mai mici, a trebuit să rămânem pe metereze, de servici, în perioadele de sărbători când cei deştepţi se distrau, iar în zilele libere nu puteam părăsi raza localităţii în care munceam, pentru aceasta având nevoie de aprobarea şefului direct, cât şi a şefului nemijlocit.

Aceste aprobări erau necesare numai nouă, celălalt coleg, cu state vechi la post, putea pleca oricând, oriunde, fără aprobare; putea sta chiar şi în baruri în uniformă, la mese cu bodegarii, în timpul programului, ca aşa se culeg informaţiile, nu în mod conspirat cum învăţasem în şcoală!

Îndrumarea, supravegherea şi controlul traficului rutier revenea în mare parte tot nouă, celor mici şi proşti, la cea mai apropiată intersecţie de post, că nu aveam dreptul la maşina unităţii, şi se ştie că era normă zilnica de amenzi care trebuia adusă, ca sa dea postul bine la judet în statistici. Este subînţeles faptul că protejaţii (cei care carau diferite produse şi faceau anumite favoruri şefului de post şi celuilalt coleg cu state vechi) nu puteau fi sancţionaţi sub nicio formă din dispoziţia şefului de post. Şi în această localitate, aşa cum se întâmplase şi la prima în care am muncit, întrebarea firească de acum era: “deci e un sport naţional?”.

Când era sezonul de recoltare a cerealelor, şeful de post dădea dispoziţie să patrulăm pe camp, pentru a pazi lanurile cotizanţilor. Ca speţă concretă, am oprit cu ocazia controlului traficului rutier conducatorul unui moped, care circula încălcând dispoziţiile Codului Rutier, pentru a-l sancţiona, sens în care l-am rugat să ne însoţească la sediul postului, întrucat aşa cum am mai precizat noi aştia mici făceam circulaţie fără maşina la cea mai apropiata intersectie de post. Cînd am ajuns în faţa postului şeful a spus mopedistului să plece, ordonând să nu luam niciun fel de măsură.

Şeful de post chiar ţinea evidenţa celor de la asociaţiile agricole, societăţile comerciale şi stânele unde era abonat la “servicii”, bine că… produsele le împărţea la rândul lui şi superiorilor cu ocazia Sfintelor Sărbători, când intra în vigoare Acţiunea MOV (mielul, ouale şi vinul), neexcluzând însă şi caşul, porcul, lemnele, cerealele, îngrăşămintele şi posibil altele de care nu am cunoştinţă, şefii de post fiind răsplătiţi în consecinţă: erau chemaţi o dată pe an la o convocare într-o staţiune unde se lăsa cu chermeze. Ţin să precizez că aceste chermeze erau numai pentru şefii de post, ajutorii aveau convocări cu testarea aptitudinilor fizice şi cu testarea cunoştinţelor în domeniul legislaţiei şi a tacticilor folosite.

Cu ocazia târgului organizat săptămânal în localitate, şeful de post fie mergea în uniformă, situatie în care maşina unităţii îi devenea maşină personală, fie trimitea un paznic la shopping iar produsele în cauza erau trecute în contul prieteniei, mulţi cetăţeni care desfăşurau aici acte de comerţ făcând acest lucru de teama unor eventuale controale din partea sefului de post, iar unii din prostul obicei de a da; mentalitatea oamenilor simpli: ”las’ să-i dau, că e şi el atent cu noi şi ne mai lasă şi pe sub mână, ne mai acoperă în faţa altora care vin în control”. Paznicii de noapte din localitate erau mai mult zilierii şefului de post, decât paznici obşteşti, însă nici lor nu le displăcea, că de… îl slaveau pe preamăritul şef! Datul şi luatul erau la ordinea zilei, slăbiciunea oamenilor de la ţară, frica de şeful de post, prostia, favorurile, nu ştiu motivul exact al acestor “ atenţii ”, însă clar e că şi oamenilor nu le displacea să fie jecmăniţi.

Sună domnii de la logistică într-o zi şi spun că se înregistrează consum prea mare la sediul unităţii, iar seful de post motivează că noi, cei mici, lăsăm becurile şi calculatoarele pornite fără întrerupere; pe naiba, nu avea curajul să spună că dintr-o priză de jos urca în mod inexplicabil un fir de curent până sus unde locuia dlui cu familia !?

Şeful care-i şef se respectă în ceea ce priveste şi programul de lucru, noi fiind cei care respectam programul, restul lejereanu’… Cum e să termini programul de lucru la ora 16, să intri în patrulare la 22, să pleci la odihnă la 3 - 4 noaptea, iar la 8 să fii în picioare iarăşi la program !? In timp ce colegul celălalt era favorizat de şeful de post şi după patrulare, avea “dezlegare” să vină mai târziu la lucru. La terminarea serviciului întocmeam raport cu rezultatele obţinute, lucru care pentru şeful de post şi celalalt coleg era opţional; însă ce a deranjat a fost faptul că pe tura lor (a şefului şi celuilalt coleg) a venit în control şeful de la Biroul de Politie Rurală, acesta din urma închizând ochii la aceste aspecte, lăsându-i să modifice graficul pentru ca noi să figuram cu rapoarte neîntocmite, lucru consemnat şi în registrul de control al unităţii. Am ramas uimiti când am văzut procesul-verbal din registru şi am mers la şeful Serviciului de Ordine Publică pentru a expune cele întămplate. S-au luat măsuri în consecinţă faţă de cel care a efectuat controlul la data respectivă. Intrebam şi noi şeful de post, mici fiind: domnule, dar aici nu se respecta cele 8 ore/zi, 5 zile pe săptămână ca program lucru?! Şi nu primeam niciun raspuns! Insă avea grija la rându-i să ne taxeze din orice motive prosteşti.

Anterior nouă, la post a fost un tânăr lucrător care se mutase. Acesta a avut la un moment dat probleme cu un individ cunoscut în localitate pentru comportamenul sau recalcitrant şi pentru consumul de alcool. Individul în cauză  l-a lovit pe coleg, rupându-i epoleţii uniformei, dar nu s-a înregistrat ultraj. Era o ruşine să înregistrezi aşa ceva, că nu da bine judeţul în statistici! Pe acelaşi individ l-am sancţionat, pentru acte de tulburare a ordinii şi liniştii publice, însă şeful de post a avut grijă să raporteze la biroul de poliţie rurală că: ”aştia mici i-au dat amenda lui “X-ulescu” 1500 lei şi am aflat eu că  l-a şi înjurat”. A urmat întrebarea: ”de ce aţi raportat la judet, şefu’? Că nu era o situatie care să vă depăşească.”, iar răspunsul a fost: “ vă raportez o dată, vă raportez de douî ori, până vă iau la ochi ăştia de la judeţ şi apoi nu mai scapaţi de ei ”.

Nu a urmat mult timp până am fost chemaţi la judeţ, în şedinţă, unde am fost ridicaţi în picioare în faţa celorlalţi colegi. Motivul ?! Şeful de post şi celălalt coleg ne-au făcut raport. Ce scria în rapoartele lor nu îmi amitesc exact, însă printre nemulţumirile expuse acolo era faptul că înverşunam cetăţenii din comună împotriva lor, că nu respectam toate dispoziţiile date, că “ trăgeam la răspundere ” şeful de post pentru faptul că nu se respectă cele 5 zile/săptămâna, 8 ore/zi, că nu socializam cu el şi celalalt coleg, că ne ţinem lucrurilepersonale (agende, caiete, rechizite, cursuri, manuale) închise în dulap în afara programului şi multe lucuri pe care le-am considerat nişte nimicuri deoarece aveam rezultate în desfăşurarea meseriei.

Şeful Serviciului de Ordine Publică ne-a spus: “ v-am ridicat în picioare în faţa tuturor pentru a fi daţi ca exemple negative, iar dacă vreţi să munciţi 5 zile/săptămâna, 8 ore/zi, mergeţi la confectii, nu mai staţi în poliţie”, iar şeful poliţiei municipiului de care eram arondaţi a spus: “ dacă şeful de post dispune să munciţi 24 din 24 are dreptul să o facă, d-aia e şef, iar voi trebuie să vă supuneţi ”. Noi am susţinut că motivele invocate în respectivele rapoarte sunt nişte nimicuri şi am solicitat şefilor comisiei să vină în localitatea unde ne desfăşuram activitatea să ne analizeze rezultatele, să discute cu cetăţenii şi să fie luate măsuri faţa de noi în consecinţă dacă aspectele raportate corespund situaţiei constatate. Bineinteles că nu a venit nici naiba !!! Era mai uşor să se arunce cu pietre, decât să se verifice aspectele raportate.

În perioada verii şi a sărbătorilor, când domnii de la oraş se respectau, ne chemau pe noi, proştii de la ţară, pentru a patrula şi pentru a ieşi la circulaţie. La un moment dat a sunat la post şeful de la Serviciul Rutier, spunându-i şefului de post că unul din noi vă fi detaşat la rutieră în locul unui coleg plecat în concediu. Şeful de post a spus: “ nu te duci, mah, că eu decid aici ” şi nu am mers la data care se comunicase. Atunci şeful Serviciului Rutier a sunat şi a spus: “ Tu crezi că faci ce vrei tu ? Vii când pofteşti?”. Am răspuns spunând că şeful de post nu a permis să vin la data în cauză, însă acesta a continuat pe acelaşi ton de superioritate spunînd că va lua măsuri faţă. Eram vinovaţi de dispoziţia şefului de post acum ???

Am aflat de un post scos la concurs la municipiu. Am participat la examen prin recomandări, s-au corectat lucrările în faţa tuturor, eu luând nota cea mai mare. Răspunsul lor a fost “ mergi la post că te sunăm noi când să vii ”. A trecut o lună, două, trei… am mers pentru a întreba şeful serviciului respectiv ce se întamplă, de ce nu m-au chemat şi a urmat răspunsul: “ şeful inspectoratului îşi rezervă dreptul de a numi pe cine doreşte pe postul respectiv, chiar dacă ai luat tu nota cea mai mare”. Alţi colegi mi-au spus apoi că pe postul respectiv a fost numită soţia unui domn angajat la Serviciul Paşapoarte care nici măcar nu participase la examenul respectiv. Asta a fost picatura care a umplut amarul din pahar. Ne-am decis sa plecam în alt judeţ.

Dacă am văzut că în sistemul ăsta se merge pe principiul “ PCR ”, ne-am căutat şi noi o “ Pilă ”. Ni s-a promis că la scurt timp ne vom desfăşura activitatea în mediul urban. Am plecat la drum cu două maşini; o maşina cu bagaje şi o maşina plină cu baterii de vin (pentru dl “Pila”). A doua zi am mers la dl inspector şef, acesta reaprtizându-ne în mediul rural, la posturi situate la 30 km unul de celalalt, cu menţiunea că: “ dacă nu eraţi căsătoriţi, pe ea nici nu o primeam în judeţ, că nu am nevoie de fete”. Dl “ Pilă ” s-a pierdut în negura timpului, ca şi promisiunile sale. Măcar a fost bun vinul!

La postul unde a fost repartizat el, şeful de post era o prelungire (ca o coadă) a primarului, acesta stând de altfel mai mult la sediul primăriei decât la cel al postului de poliţie. Să nu mai vorbim de faptul că maşina unităţii devenise maşina să personală (asta să fi fost pentru că individual în cauză avea la locuinţa doar un cal şi-o Dacie ?!). Nimeni nu o putea conduce în afara domniei sale, iar ajutorii deseori patrulau şi mergeau la evenimente fie pe jos, fie cu maşinile personale. Să spunem acum şi de activitatea de cercetare penală. Ajutorii şefului de post care primeau spre soluţionare dosare penale, efectuau în ele toate cercetarile, după care referatul se întocmea pe numele şefului de post, că de’… aşa era dispoziţia !

Eu am avut parte de un şef de post care îşi merită pe deplin funcţia, deşi uneori parea exagerat prin faptul că cerea să venim la munca atât dimineaţa, cât şi seara, nefiind un program de lucru stabil. Intre şeful de post şi celalalt ajutor era mai mereu o tensiune, iar la scurt timp şeful de post s-a mutat la un alt post, mai aproape de casa dlui, iar eu am rămas cu ajutorul care acum era numit şef de post. Furia lui parea că se revărsa asupra mea acum. S-a întamplat să fiu trimisă la scandaluri pe timp de noapte singură, iar zilnic mă trimitea (cu maşina personală sau cu ce găseam) să fac activităţi de îndrumare, supraveghere şi control al traficului rutier în comuna alăturată, cu colegii de acolo. Am întrebat de ce numai eu sunt trimisă în localitatea alăturată, întrucat era un grafic de respectat în care era trecut şi dlui iar acesta mi-a ţipat (nu se poate spune că mi-a explicat, pentru că efectiv zbiera): “măi, fetiţo, eu când eram cu gradul tău nu aveam nesimţirea să ridic ochii din pământ în faţa superiorilor, te duci acolo pentru că aşa vreau eu ”.  Am mers la şeful ierarhic superior, am expus situaţia solicitând să îmi fie evaluată activitatea la postul de politie unde îmi desfăşuram activitatea, pentru a se stabili dacă am motive să raportez aceasta situaţie în care deseori mă punea şeful de post. După aceasta, şeful de post brusc nu a mai ţipat, nu  m-a mai trimis zilnic, deodată s-a respectat şi graficul dar nu a ratat ocazia de a-mi spune:“ te-ai dus repede şi te-ai plans ”.

La postul de poliţie unde eram trimisă pentru efectuarea de activităţi de supraveghere, îndrumare şi control al traficului rutier am găsit un şef de post şi trei ajutori, care aveau “nevoie” de sprijin în efectuarea acestei activităţi pentru că, din cate era evident, erau “ puţini ” şi nu făceau faţă situaţiei operative. Şeful de post era o persoană foarte plină de sine, gen “ buricul pământului ”, ajutorul mai în vârstă un misogin cu grave accente de nesimţire, ajutorul tânăr era un nesimţit în formare, iar celalalt ajutor care avea picioarele pe pământ era marginalizat şi batjocorit de ceilalţi 3, eu chiar asistând când acestuiai s-a strigat în stradă de ceilalţi “ nesimţitule, împuţitule”, iar el trebuia să îndure asta pentru că nu era ca ei.

Am descoperit că aceşti domni “ stimabili ” aveau prostul obicei de a “ inchide ochii” la anumite abateri ale participanţilor la trafic, cerând diverse. Combustibilul era la putere, replica lor fiind: “ te costa un bidon de 10 l ”. Aveau o adevarată colecţie de bidoane pline într-o anexă a postului. S-a intamplat ca aceştia să intervină şi peste mine cu replica: “ lasă-l, ca e de-al nostrum ”. Deci şi aici se aplica principiul cu “ protejatii ”.

*****

În timp, prin bunăvoinţa şefului de inspectorat ( o persoana deosebită, care ştia să se coboare la nivelul, pregătirea şi gradele nostre ),  am reuşit să ajungem împreună la acelaşi post. Am întâlnit primul şef de post sufletist. Bunătatea i se citea în gesturi şi pe chip însă nici aici nu am găsit acel program de muncă stabil şeful de post fiind preocupat de menţinerea sub control a situaţiei operative, renunţând deseori la sărbatori şi la familie pentru meserie. Ne-a cucerit prin faptul că ne însoţea oriunde, în patrulări, în acţiuni, în pânde şi nu dădea în spate de la nimic şi nimeni.

Relaţiile s-au şubrezit, poate din cauza celuilalt ajutor care vedea în noi o concurenţă, simţindu-se oarecum marginalizat de şeful de post care ne acorda şi nouă atenţie. Toată relaţia dintre noi s-a rupt cu ocazia concediilor. Noi am respectat întocmai planificarile în anul anterior pentru concedii, fapt pentru care am obtinut nişte bilete la mare mai ieftine în perioada planificată. Când ne pregateam de plecare… aflăm cu stupoare că nu ni se aproba rapoartele de concediu, că i se va aproba concediul celuilalt ajutor. Aici a fost marea dezamăgire, când şeful de post a refuzat să ne aprobe nouă concediul din cauza unui moft al celuilalt ajutor, iar când am întrebat de ce, ni s-a spus că noi am greşit, că ar fi trebuit să spunem că ne luam concediul în perioada în care eram planificaţi si că trebuia să îi întrebăm pe ei cand ne-am luat bilete la mare. Am cautat înţelegere şi la şeful poliţiei orăsşneşti unde eram arondaţi dar am fost primţi cu aceeaşi repulsie şi indiferenţă; nu inţelegeam cu ce şi unde am gresit că doream să luam concediul în perioada în care eram planificaţi. Cu aceasta ocazie ni s-a spus că noi nu muncim la post, ca ei (şeful de post şi celalalt ajutor) şi ne ţin  pe noi în spate. Trist, putea fi verificată oricând evidenţa lucrărilor generale, a petiţiilor, a dosarelor penale, pentru a se verifica dacă munceam în mod egal însă era mai simplu să fie plecată urechea la nişte vorbe aruncate cu răutate. Am plecat capul şi de aceasta dată şi am lasat să fie cum vor ei. Am lăsat colegul “ favorit ” să îşi ia concediul când pofteşte şi nu am mai făcut tevatură mai sus, gândindu-ne că aşa e mai bine pentru toţi. De atunci şeful de post şi ajutorul “favorit” se manifestaudiferit faţă de noi, simţindu-ne înlăturaţi. Am constatat, cu silă, că şi aici se practica sportul “ caratul celor de mai sus ”, asta pentru a fi mai bine priviţi, sau nu ştiu de ce, că nu am înţeles niciodată.

******

Timpul a trecut, s-au înfiinţat secţiile de poliţie rurală. Alţi bani, altă distracţie! In 5 ani de zile am schimbat 8 gazde, şi am convieţuit cu gândaci, furnici, tânţari, soareci, şobolani, de’… viaţa la ţară, cu mersul la buda în fundul grădinii, cu spălatul la lighean, cu nămol, cu focul la sobă, cu tavane căzute în cap… o minunaţie! Acum altă mutare cu secţiile astea… Şi aici funcţiile s-au împărţit pe principiul “preferenţial” şi nu am înteles de ce nu s-a organizat concurs !?

Mda… a urmat o “ frumoasă ” perioadă de un an, în care unii trăgeau pisica de coadă şi sefului de secţie i se parea firesc. La alţii zbiera toată ziua, unii stăteau la program, alţii veneau la program de gravide sau nu veneau deloc şi se considera zi muncită pentru ei. Unii  stăteau tură dubla, alţii veneau din liber la marile şedinţe săptămânale. Unii huzureau gură-cască, altii nu aveau timp să mearga nici la toaletă. Apăi nu aşa se face treabă ?! Principiul “ cărăuşului ” la putere, domnule… e o vorba din popor: “ dai un ban, da’ stai în faţă ”, ca să nu mai spunem de “ protejaţi ”. Ei sunt prima veriga a acestui lant. Protejat-bunuri-politist-superior, mai departe de superior nu ştiu. Să nu mai zicem de chefurile care se făceau şi la care participau numai sus-puşii, întâlniri la care erau efectiv bârfiţi şi judecaţi pe nedrept alţi colegi care nu erau de faţă sau care nu se încadrau în tiparul            “ miliţianului ”. Şedinţelete erau în afara programului în care fiecare îşi primea o etichetă, majoritatea etichetati pe nedrept. Amuzant a fost că şi aici au încercat să “ ne traduca ” în ceea ce priveşte acordarea concediului, aşa cum am păţit anterior, însă mulţumită liderului de sindicat ne-a fost acordat cum se cuvine acest drept.

Cum par vorbele astea din gura unui şef: “ nu scrie cu pixul tău, că scrie urat, scrie cu pixul meu că scrie frumos, nu te grabi că scrii urât, scrie încet, să scrii frumos, pune şi rescrie 50 pagini din registru că e o mizerie cum l-ai scris ” ?! Şi multe alte nimicuri spuse pe un ton răstit şi superior pe care nu mi le amintesc acum. În asta stă munca de poliţie? În chichiţe ? Munca e în stradă, nu în hârtii scrise şi aranjate frumos !

În fine… se pare că nici aceasta “ minunăţie ” cu secţiile nu a durat o veşnicie, a fost o harababură, cu un singur lucru bun: oamenii au învăţat că au drepturi, dreptul la zile libere, dreptul la un program de lucru normal.

Cu revenirea la posturi s-a terminat şi cariera asta !

Cu gustul amar al dezamăgirii am privit în urmă şi ne-am amintit ce ne-a marcat !

Au fost multe, unele au rămas nescrise ( ar fi trebuit să fie zeci de pagini ), însa e trist că în meseria asta unii manageri se impiedecă de nimicuri, că privesc oamenii preferenţial, că fac diferenţe, că se ghideaza pe principiul PCR.

Un lucru e cert, domnilor… cu bârfe, băut de bere, jucatde table, fotbal ori alte activităţi extraprofesionale în timpul sau în afara programului de lucru nu se face treabă!

Trist e ca şi din generaţiile recente se ridica viitori miliţieni !

La plecare am auzit şi vorbele  “credeţi că îi pasă cuiva că plecaţi ?! Alţi 50 aşteaptă la poarta să vină în locul vostru !” Dureros ! Oare atât de puţin am făcut şi însemnat ?! Lăsând la o parte toate nenorocirile auzite, văzute şi trăite în sistemul asta, suntem împăcaţi cu noi înşine că am încercat să schimbam ceva în bine, iar meseria asta ne-a făcut să fim oameni mai buni decât eram, am învăţat ce înseamna onoarea, cinstea, respectul, empatia şi să iubim familia mai presus de orice !

Toată stima domnilor verticali din sistem, care încă lupta pentru dreptate şi adevăr, iar celorlalţi le dorim mai mulăa minte şi mai mult suflet !

Iar spre final vă spunem: aveţii grijă, miliţienii încă exista şi trăiesc bine înfiltraţi în Politie!

 

Cu recunostinta,
Doi fosti politisti...



 
 
Conferinta Nationala SNAP 2015
 
Protest 1 Iunie Miting
 
 
Sindicalistii din Politie s-au intilnit cu seful IPJ Bacau   |   16.09.2012   |  
www.bacaulive.ro
liderii de sindicat au avut o intrevedere cu seful Inspectoratului de Politie Judetean Bacau caruia i-au reprosat faptul ca drepturile lor ...
Poliţia Constanţa tergiversează intenţionat un proces!   |   17.05.2012   |  
www.cugetliber.ro
În ziua de 18.05.2011 Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din I.P.J. Neamţ, la iniţiativa preşedintelui Biroului Teritorial Neamţ din Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din Romania, Agent şef de poliţie . ...
Şeful Poliţiei Constanţa riscă să fie amendat de instanţă   |   04.05.2012   |  
www.cugetliber.ro
În ziua de 18.05.2011 Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din I.P.J. Neamţ, la iniţiativa preşedintelui Biroului Teritorial Neamţ din Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din Romania, Agent şef de poliţie . ...
BT Neamt - Incurajeaza lupa impotriva consumului de droguri   |   23.05.2011   |   www.evenimentul.ro
În ziua de 18.05.2011 Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din I.P.J. Neamţ, la iniţiativa preşedintelui Biroului Teritorial Neamţ din Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din Romania, Agent şef de poliţie . ...
Protest cu furca-n gat  |   21.10.2010  |   www.monitorulneamt.ro
Politistii se "bat" intre ei   |   17.08.2010  |   www.ziarulceahlaul.ro
In vremuri atit de grele incit si hirtia de scris este la mare pret in politie, Sindicatul Agentilor acuza Sindicatul Politistilor si Personalului Contractual de practici imorale. Tendentios, liderul SNAP Neamt, agentul Ioan Canarau numeste sindicatul pe care l-a parasit SNPPCR...
Politistii nemteni sun solidari cu subofiterul dambovitean batut   |   08.09.2010  |   www.realitateamedia.ro
Subofiterii si ofiterii Inspectoratului Judetean de Politie (IJP) Neamt si-au exprimat ingrijorarea vizavi de tot mai desele cazuri in care oamenii legii sunt agresati. De asemenea, politistii isi arata sustinerea pentru colegul lor de la IJP Dambovita...
Politistii acuza lipsa de protectie si legislatia oarba   |   08.09.2010  |   www.monitorulneamt.ro
Printr-un comunicat remis presei, Ioan Canarau, presedintele Biroului Teritorial Neamt al Sindicatului National al Agentilor de Politie (SNAP), isi exprima regretul fata de cele intimplate cu colegul lor din Tirgoviste, care se zbate intre viata si moarte dupa ce ...
Agentii de politie, invitati sa adere la un sindicat care sa-i reprezinte doar pe ei   |   17.08.2010  |   www.monitorulsv.ro
Sindicatul National al Agentilor de Politie din Romania, organism infiintat in tara de aproximativ trei ani, cauta membri si in judetul Suceava, agentii din judet fiind invitati sa adere la sindicat, pentru a li se apara drepturile. ...
Ziua Copilului - profesorii protesteaza in strada   |  27.05.2010
Peste cinci mii de profesori vor iesi in strada pe 1 iunie 2010. Membrii Uniunii Sindicatelor Libere din Invatamantul Preuniversitar (USLIP) alaturi de cei din cadrul aliantei Sindicale Gh. Asachi, respectiv al Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI) au programat ...
Politistii ieseni isi iau scaunele si calculatoarele acasa   |  31.05.2010
Protest inedit al politistilor ieseni. Astazi, oamenii legii vor lasa birourile goale: isi vor lua scaunele si calculatoarele acasa. Pentru ca nu au voie sa faca greva, politistii ieseni vor recurge la alte forme de protest, cu respectarea legii in vigoare. ...
 
NORME METODOLOGICE PRIVIND ACORDAREA DE AJUTOARE FINACIARE
Sindicatul National al Agentilor de Politie acorda membrilor sai ajutoare financiare astfel:
• Ajutor pentru cheltuieli de inmormantare
• Ajutor pentru cazuri de vatamare corporala grava survenite in timpul si ca urmare a indeplinirii atributiilor de serviciu; ...
 
 

Organizatie in parteneriat cu
National Association of Police Organizations (NAPO)

 
brokersasist Oferte speciale asigurari pentru membrii S.N.A.P.
 
vodafone Oferte speciale pentru membrii S.N.A.P.
 
orange Oferte speciale pentru membrii S.N.A.P.
telekom Oferte speciale pentru membrii S.N.A.P.
CaliVita - Sănătate pentru polițiști CaliVita - Sănătate pentru polițiști
 
 
SALVATI POLITIA ROMANA!
 
contact snap
 
Biroul Executiv Central S.N.A. P. Sediul Administrativ,
Str. Mihai Voda, nr.17, et.2 cam.201, Casa de Cultura a MAI, sector 5, Bucuresti
Telefon / Fax: (+40)- 21.3100414
Tel: (+40)- 021/3037080 int. 30512, 30513
Mobil: -
E-mail: presedinte@snapromania.ro
 
Parteneri snap
 
 
 
 
HomeComunicateViziune SNAPObiective SNAPOrgane de conducereActe normativeAbuzuriAdeziuneContactAcces membrii
Copyright © 2010 snapromania.ro. Toate drepturile rezervate.