Ne-am tot gândit, în ultima perioadă,  de ce liderii noştri de sindicat sunt filaţi, de parcă ar fi comis nu ştiu ce fărădelegi. Nu că liderii de sindicat, în general,  nu ar putea fi implicaţi în activităţi care contravin legii, dar având în vedere calităţile morale şi deontologice ale liderilor de sindicat care erau vizaţi de structurile cu astfel de  năravuri ne-am dat seama că scopul e altul, dar nu-l puteam identifica. Cu ceva timp în urmă, nu mult, am auzit un discurs al cancelarului Germaniei Angela Merkel, care printre altele spunea, cităm  aproximativ: „capacitatea unei societăţi de a manifesta liber, de aş exprima opiniile, sunt principii esenţiale care dau  măsura dezvoltării acelei societăţi”. Iniţial nu ne-am dat seama de semantica vorbelor omului care a făcut ca Germania să nu resimtă criza,  prin care  încă trecem,  dar ulterior acestea au început să prindă contur. Progresul unei societaţi,  în ansamblul său, nu se poate realiza decât prin consens şi printr-un dialog real cu toţi actorii aflaţi pe scena socială. În fond liderii de sindicat nu au ajuns în atenţia anumitor oameni din servicii decât prin faptul  că au manifestat liber, au participat la manifestaţii autorizate sau au luat poziţie în mass-madia atunci când anumite nereguli şi încălcarea normelor în vigoare sfidau bunul simţ. Aceste lucruri, de astfel prevăzute în constituţie, în accepţiunea unora, rămaşi în cuget şi simţire înainte de 1989, sunt considerate ca atentat la siguranţa naţională. În fapt în acţiunile lor liderii noştri de sindicat  sau ghidat după principiile stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, motiv pentru care suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm cu îngrijorare: de ce au fost urmăriţi liderii noştri de sindicat ?, pe cine  şi ce valori voiau  să apere cei care îi urmăreau, dacă sindicaliştii  nu făceau altceva decât să reclame încălcarea legii,  prin manifestaţii libere şi exprimări de opinie care în viziunea cancelarului german sunt principii esenţiale ale dezvoltării unei societăţi ? Nu era în interesul constituţiei şi a tuturor legilor ce derivă din aceasta ca serviciile să-i monitorizeze  pe cei care au făcut abuzuri, nu pe liderii de sindicat care au luat poziţii deschise vis-a-vis de aceste abuzuri?

În acest mod am ajuns la concluzia că un pericol pentru  siguranţa naţională nu sunt liderii de sindicat,  care reclamă încălcarea legii, ci anumite comportamente, mai mult sau mai puţin izolate , ale unor funcţionari publici cu statut special, care, uitând  de jurământul de credinţă, încearcă  să conserve anumite interese personale sau de grup, în detrimentul majorităţii şi interesului general.

Pentru a arăta  că sindicatul nu este un moft  învederăm faptul că, în vara anului 2010, Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, a cerut unui „Grup de Persoane Eminente” (figurând în continuare ca „Grupul”) să întocmească un raport privind provocările aduse de resurgenţa intoleranţei şi discriminării în Europa. Raportul analizează gravitatea riscurilor, identifică sursele lor şi face o serie de propuneri pentru „cum să trăim împreună” în societăţile europene deschise.

În a doua parte a raportului, Grupul începe prin stabilirea celor 17 principii care ar trebui, în opinia sa, să călăuzească răspunsul Europei la aceste ameninţări, începând cu precizarea că „cel puţin trebuie să existe un acord că legea trebuie respectată şi o înţelegere comună a ceea ce reprezintă legea şi cum poate fi ea schimbată”. Apoi sunt identificaţi principalii actori capabili de a aduce schimbările necesare în cadrul atitudinilor publice:  „Familia şi şcoala, mass-media, angajatorii şi sindicatele, societatea civilă, Bisericile şi comunităţile religioase, comunităţile locale, statele membre şi instituţiile europene ori internaţionale”.

Toate aceste concluzii ne responsabilizează şi totodată ne obligă la un răspuns ferm  în  faţa anumitor tendinţe de intimidare a liderilor noştri de sindicat, pe care încearcă să le promoveze anumite segmente din instituţii ale statului, instutuţii care de altfel ar trebui să fie un garant al apărării valorilor democraţiei.

BIROUL EXECUTIV CENTRAL