În timp ce altor organizaţii sindicale le-au păsat mai puţin sau chiar deloc despre cum vor fi cercetaţi disciplinar poliţiştii, organizaţia noastră a făcut demersuri, atât la M.A.I., cât şi la Preşedintele României.

          În primă fază, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 392 din 02.07.2014, M.A.I. a supus dezbaterii un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, iar organizaţia noastră sindicală a făcut următoarele propuneri:

- excluderea art. 58 alin. 6: este interpretabilă expresia „uneia sau mai multor abateri grave”, considerăm că prevederea este contradictorie cu art. 58² lit. f referitoare la „unicitatea sancțiunii” din proiectul de lege („pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară”) deoarece fiecare faptă trebuie constatată și sancționată separat în funcție de gravitatea acesteia

- excluderea art. 58¹: atenţionarea ca măsură cu caracter administrativ-preventiv nu are temei legal neexistând în art. 77 alin. 3 din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici mai mult decât atât, expresia „nu produce alte consecinţe” arată tocmai faptul că produce consecinţe şi că nu are caracter preventiv

- completarea art. 58³: „procedura cercetării disciplinarea poate fi publică la cererea poliţistului în condiţiile în care fapta nu implică aspecte profesionale nedestinate publicităţii”

- modificarea art. 58³  alin. 3: „poliţistul are dreptul să solicite copii după toate actele cercetării … ”, iar contravaloarea expertizei judiciare pe cheltuiala poliţistului este în mod evident ilegala

- completarea art. 58³  alin. 4: poliţistul să poată să fie asistat şi de către avocat

- completarea art. 59¹  alin. 2: „raportul de cercetare prealabilă să fie întocmit în 2 exemplare, iar unul să fie înmânat poliţistului”

- excluderea expresiei „… numai dacă acestea nu au putut fi propuse pe parcursul cercetării din motive independente de voinţa sa” din art. 59¹  alin. 3

- modificarea art. 60 alin. 1: termenul de 6 luni şi respectiv 1 an sunt suficiente pentru dispunerea sancţiunilor disciplinare de la data luării la cunoştinţă despre comiterea faptei şi respectiv 1 an de la data săvârşirii acesteia, cum era de altfel în art. 61 din OMAI nr. 400

- excluderea art. 60 alin. 2 deoarece se încalcă în mod flagrant prezumţia puterii de lucru judecat

- modificarea art. 61 alin. 1: sancţiunea disciplinară să poată să fie contestată în termen de 15 zile, având în vedere că termenul pentru rezolvarea contestaţiei a fost propus să fie mărit cu 5 zile, fiind de 20 de zile (art. 60 alin. 2 din proiectul de lege)

- modificarea art. 62³  alin. 1 şi art. 62⁴ alin. 1 deoarece Consiliul de disciplină nu este constituit conform art. 79 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 alin. 1 din HG nr. 1344/2007, adică 2 membri desemnaţi de instituţie şi 1 membru desemnat de organizaţiile sindicale

- modificarea art.  art. 62³ alin. 2: „Membrii Colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea exercitării a maxim 2 mandate.” și nu cu „posibilitatea reinnoirii mandatului”

- excluderea art. 62⁶ alin. 1 deoarece nu are nici o bază legală şi reprezintă o încălcare flagrantă a art. 41 alin. 1 din Constituţia României: „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.”

          La aceste propuneri M.A.I. comunică prin adresa nr. 14630/07.10.2014 faptul că mare parte din propunerile noastre au fost preluate total sau parţial, fapt ceea ce ne-a îmbucurat crezând că în sfârşit funcţionează democraţia şi în cadrul acestui sistem.

Bucuria noastră a fost de scurtă durată şi s-a transformat într-o dezamagire, deoarece  M.A.I. a prezentat în şedinţele din cadrul Parlamentului României un proiect de lege diferit decât cel care a fost prezentat spre dezbatere organizaţiilor sindicale.

Astfel, în a doua fază, ca urmare a acestei „democraţii mimate” de către M.A.I. ne-am adresat dlui Klaus-Werner IOHANNIS - Preşedintele României, supunându-i atenţiei următoarele aspecte cu privire la proiectul Legii nr. 360/2002 propus de către M.A.I.:

- modificarea art. 58³ alin. 3 astfel: „Polițistul are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării,  să i se elibereze copii după acestea și să solicite administrarea de probe în apărarea sa.”. Această propunere a fost preluată de M.A.I. iar în forma trimisă către Parlament nu se mai regăşește. Acest drept, de a li se elibera polițiștilor copii după înscrisurile din dosarul de cercetare disciplinară este unul elementar în condițiile în care, inclusiv în procedura penală, cel cercetat are dreptul de a obține înscrisuri din dosarul penal. (art.94 alin. 2 N.C.p.p.)

            - modificarea art. 58³ alin. 4 astfel: „Polițistul cercetat are dreptul de a fi asistat de un avocat sau, la cerere, de către un alt polițist ales de către acesta sau desemnat de către organizația sindicală, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate ”. Acesta reprezintă un drept constituțional statutat de art. 24 alin. 1 din Constituția României, care a fost preluat și de art. 251 alin. 4 din Legea 53/2003-Codul Muncii, urmare modificărilor aduse de Legea 77/2014. Deși principiul constituțional privind dreptul la apărare este inclus în prevederile proiectului de lege prezentat de M.A.I., el este limitativ și discriminatoriu, așa cum se arată și în expunerea de motive a Legii 77/2014 de modificare a Legii 53/2003-Codul Muncii. Mai precis, prevederile de până acum limitau și condiționau dreptul polițistului de apartenența sau calitatea de membru în cadrul organizației sindicale constituită la nivelul unității. Menționăm că, pe durata procesului de transparență decizională și această propunere a fost preluată de M.A.I. însă în proiectul de lege trimis către Parlament nu s-a mai regăsit.

            - modificarea art. 60 alin. 1 astfel: „Sancțiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 60 de zile de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. 2 a luat la cunoștință despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii acesteia. Termenul de 60 de zile este termen de prescripție iar termenul de 2 ani este termen de decădere ”. De asemenea, se va modifica implicit și alin. 2 al aceluiași articol, prin înlocuirea termenului de „un an” cu termenul de „60 zile”. Rațiunea modificării termenului de un an în care sancţiunea disciplinară poate fi dispusă, este determinată pe de o parte, de existența unor structuri specializate de control la nivelul fiecărei unități de poliție încadrate cu un număr semnificativ de cadre (Corpul de Control al Ministrului, Direcția Control Intern, Serviciul Control Intern, Biroul Control Intern, Compartimentul Control Intern), iar pe de altă parte de asigura o imagine integră a instituției. În fapt, nu este firesc ca în situația luării la cunoștință despre o abatere săvârșită de un polițist măsura disciplinară să fie luată într-un termen atât de mare, cum este termenul stabilit inițial de un an. Totodată, considerăm că menținerea termenului de un an pentru a aplica o sancțiune în cazul unui polițist care încalcă legea, reprezintă o tergiversare nejustificată și subiectivă care poate crea un sentiment de neîncredere în rândul cetățenilor care așteaptă măsuri prompte când vine vorba despre disciplina polițiștilor.

            - completarea art. 62⁴ alin. 1 astfel: ”Pentru constituirea Consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. 1, prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. 2 sunt nominalizați 3 membrii, 2 membrii dintre cei prevăzuți la art. 62³ alin. 1 și 1 membru desemnat de organizația sindicală reprezentativă, respectiv un secretar din cadrul structurii de resurse umane.” Fundamentul acestei propuneri este evidențiat de art. 79 alin. 2 din Legea 188/1999 Statutul funcționarilor publici și art. 4 alin. 1 din H.G. 1344/2007 privind Normele de organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină. Prezența reprezentantului organizațiilor sindicale în cadrul Consiliului asigură transparența, obiectivitatea și implicit garantează legalitatea procedurii disciplinare.

            - eliminarea art. 62⁶ alin. 1,2 și 3 „(1) În perioada cercetării disciplinare, polițistul nu poate fi mutat, delegat, detașat, împuternicit pe o funcție de conducere într-o altă unitate și nici nu poate fi trimis la misiuni internaționale ”, „(2) Prin excepție de la prevederile alin. 1, polițistul cercetat poate fi mutat în situația în care, în urma reorganizării unității, funcția ocupată de acesta nu se mai regăsește în statul de organizare”, „(3) Mutarea polițistului în condițiile alin. 2 nu afectează procedura disciplinară declanșată față de acesta”. Aceste prevederi încalcă prevederile art. 41 alin. 1 din Constituția României, prin aceea că orice cetățean român are dreptul să-și aleagă profesia și locul de muncă. Mai mult, raportat la termenele de prescripție și decădere stabilite la art. 60 alin. 1 din proiectul de lege, constatăm că limitarea și interzicea modificării raporturilor de serviciu reprezintă în sine o sancțiune,  nerespectându-se astfel prezumția de nevinovăție.

            - eliminarea art. III „Actele de cercetare disciplinară întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi pot fi utilizate în cadrul procedurilor disciplinare și după această dată, numai dacă respectă condițiile și principiile stabilite prin prezenta lege”. Această prevedere nu a fost conținută de proiectul de lege prezentat spre transparență decizională astfel că organizațiilor sindicale și membrilor Comisiei de Dialog Social nu li s-a dat posibilitatea de a se pronunța asupra legalității ei. Mai mult invederăm dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 11.09.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea procedurii cercetării disciplinare. Pe cale de consecință, actele unor cercetări disciplinare anterioare despre care Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constatării neconstituționalității acestora. Mai mult, instanțele de judecată au apreciat în hotărârile emise, că actele de cercetare disciplinară ce emană dintr-o procedură declarată neconstituțională sunt nelegale și nu pot fi luate în considerare. În aceste condiții, vă rugăm să constatați că reprezentanții M.A.I. încearcă să stabilească legalitatea unor acte anterioare emanate în baza unor prevederi declarate neconstituționale.

          Sperăm ca dl Klaus-Werner IOHANNIS - Preşedintele României să îndrepte ceea ce M.A.I. –ul a strâmbat prin intermediul Parlamentului României şi să intervină prin prisma prerogativelor conferite de Constituţia României pentru ca Legea  nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului să fie una dreaptă care să asigure şi să respecte principiile democratice pe care România şi le-a asumat odată cu Revoluţia din 1989.

Biroul Executiv Central
”Uniți vom fi puternici!”