În fiecare an se fac bilanțuri peste tot în unitățile de poliție. Bilanțuri în care mizeria din sistemul polițienesc este ascunsă sub preș sub pretextul că „nu dă bine pentru imaginea instituției”. Dar oare minciuna dă bine pentru imaginea instituției? Oare problemele pe care le au polițiștii din cauza unor minți ”luminate cu lanterna” să rămână mereu nerezolvate și mai mult decât atât, chiar negate? Orice manager (vorbim despre cei profesioniști, nu despre ageamii) știe că primul pas în rezolvarea unei probleme este să recunoască că problema există. După ce problema a fost identificată următorul pas este identificarea unei soluții. Iar rezultatul pe care îl are aplicarea soluției este ”cartea de vizită” a managerului și a echipei sale. Abia după aceasta se poate vorbi despre progres și evoluție.

În sistemul polițienesc (din păcate, și pe bună dreptate, unii afirmă că este unul încă ”milițienesc”) problemele sunt tratate într-o altă manieră: prima dată ”menejerul” sesizat cu o problemă încearcă să nege existența ei spunându-i celui care a ridicat-o că ”mai are multe de învățat în poliție” și că ”trebuie să se adapteze”; apoi dacă se insistă cu problema, ”menejerul” trece la tactica intimidării comuniste și dispune controale peste controale împotriva celui care îndrăznește să-l trezească din somnul cel dulce al funcției, iar dacă efectul controlului a fost cel scontat atunci este dat exemplu negativ pe la ședințe cum că ”sunt unii care doar cer de la instituție, dar ei sunt de fapt niște putori și nu vor să lucreze”. Astfel ”cartea de vizită” a ”menejerilor” din sistemul polițienesc este una de culoare ... maro.

Așa se face că în prezent polițiștilor nu li se asigură medicamentele necesare (în condițiile în care aproape 70% din polițiști suferă de boli cronice), nu au dotările corespunzătoare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu (nici nu mai are sens să amintim că în mare parte armamentul din dotare este din anul 1974, adică vechi de 41 de ani), că există posturi de poliție care au toaleta în aer liber, că pregătirea fizică a polițiștilor este inexistentă, dar visăm la polițiști cu mușchi care trebuie să alerge în pantofi kilometri după infractori încălțați cu adidași, că programul de lucru al polițiștilor este ”non-stop”, etc. (dacă am continua să enumerăm problemele polițiștilor cred că am scrie un adevărat roman).

În prezent, Statutul Polițistului (Legea nr. 360/2002) este o lege proastă care nu poate să apere polițiștii de abuzuri în condițiile actuale din România.

Singurul lucru bun care s-a întâmplat în ultimii 13 ani pentru polițiști, a fost acela al acordării sporului de 75% pentru orele lucrate în weekend, lucru normal de altfel de mulți ani pentru alte categorii de bugetari (bugetarii din sistemul de sănătate, alimentație publică și asistență socială).

În aceste condiții de muncă se află Poliția Română, condiții pe care doar ”menejerii” refuză să le cunoască, de rezolvat nici nu mai încape vorbă. În aceste condiții de muncă nu se grăbește nimeni să semneze Acordul colectiv privind raporturile de serviciu de la nivelul MAI care expiră la 22.05.2015. În aceste condiții auzim discursuri ipocrite despre ”sacrificiul” și ”devotamentul” inerente meseriei de polițist, dar nu vorbește nimeni despre incompetenții din sistemul de poliție. De aceea, bilanțul unic al M.A.I. este în esență: mentalitatea retrogradă a ”menejerilor” și condițiile de muncă foarte slabe. Acest adevăr este acoperit de ”x” pagini umplute cu vorbe goale care au doar scopul să ascundă ”gunoiul sub preș”.

Pe această cale dorim să supunem atenției ministrului afacerilor interne faptul că în MAI se vorbește prea mult și se face foarte puțin.

Considerăm că este necesar ca reprezentanții ministerului să înțeleagă necesitatea creării unui nou normativ care să înlocuiască actualul Statut al polițistului. În acest sens, organizația noastră își va asuma ca obiectiv principal, începerea negocierilor pentru modificarea legii Legii 360/2002, începând cu luna septembrie 2015.

Biroul Executiv Central
”Uniți vom fi puternici!”